Desigur luna Februarie este îndelung aşteptată de împătimiţii sărbătorilor furate de la popoarele nu neapărat vecine, da’ pretene, vorba lu’ Nea Nicu. După revoluţie am preluat cu surle şi trâmbiţe, pe lângă măreţul fast-food, cea mai „cool” (la modă, pentru cei născuţi înainte de ‘55) sărbătoare, Valentine’s Day, în traducere Ziua lui Valentin Sfântul. De ce Valentin, nici nu ştim prea bine, ştim doar că sărbătoarea provine din Roma Antică. Cum a ajuns la americani, nici asta nu prea ştim.
Trecem peste amănuntele nu foarte siropoase ale denumirii sărbătorii şi ajungem la esenţă: 14 februarie, prilej de chiolhanuri, bairamuri, emisiuni siropoase, onomastici (deh Valentina, Valentin etc.), şi, mai presus de toate, prilej de a face cadouri, în special persoanei iubite, dar nu numai.
Dată care face ca luna Februarie să treacă pe primul loc între lunile în care se oferă cadouri, şi mă refer la luna Martie şi Decembrie. Tot în februarie, mai precis în 24, avem şi noi aceeaşi sărbătoare, denumită româneşte Dragobetele, care este o alternativă de sute de ani la Ziua lu’ Valentin sărbătorită în Occident. De Dragobete, la noi este la modă sărutul tradiţional. La Valentine’s Day trebuie să faci o grămadă de cadouri să ajungi acolo. Cei care se sărută în Ziua de Dragobete vor fi mereu îndrăgostiţi, deci nu neapărat tinereţe fără bătrâneţe, însă garanţia dragostei fără de moarte. Tot de Dragobete fetele şi băieţii merg în pădure după ghiocei. Câte cadouri trebuie să-i cumperi unei fete cu fiţe de Valentine’s Day ca să ajungi cu ea în pădure? Cine poate să-mi răspundă primeşte un Carpaţi fără.
